Year: 2020

sept.07

Muzeul Memorial “Nicolae Iorga”, aşezământ cultural ce păstrează amintirea savantului Nicolae Iorga, este situat în centrul istoric al oraşului, şi împreună cu Muzeul de Artă Religioasă şi Muzeul de Etnografie al Văii Teleajenului formează un adevărat centru cultural. De 100 de ani, Vălenii de Munte a fost asociat cu numele neasemuitului istoric Nicolae Iorga. Numeroase şi trainice fire l-au legat pe profesor de micul orăşel de munte, localitate al cărei nume “abia îl aflai din pagini de cronică”.

Începutul unei asemenea legături s-a petrecut în vara anului 1907, când Iorga păşeşte pentru prima dată aici, fără să fi crezut că se va stabili şi că acest loc va fi prielnic gândului şi lucrului. Deşi născut la Botoşani în noaptea de 5/6 iunie 1871, viitorul mare savant şi-a petrecut la Vălenii de Munte, mai bine de 30 de ani. A avut şi motive să se statornicească. “Era aici – scrie el – o pace, o bună înţelegere românească…care te cucereşte îndată”. Izvor de linişte şi cugetare, Văleniul i-a fost totodată şi locul în care şi-a clădit o parte din impresionanta sa opera.  

De altfel, polivalenta lui activitate însumează un greu egalabil record. A publicat 1250 de cărţi şi broşuri, a ţinut sute de conferinţe, a descoperit mii  de documente pe care le-a valorificat cu iscusinţă, a ctitorit lăcaşe de cultură, atât în ţară cât şi-n străinătate, a impresionat întreaga suflare românească prin pledoariile sale înflăcărate, a uimit pretutindeni cu uriaşa sa memorie sau prin scânteietoarea inteligenţă creatoare, prin adânca şi fascinanta putere de a aprinde flacăra unor timpuri demult apuse.

Casa în care a locuit cu familia şi a creat o parte consistentă a edificiului nemuririi sale, a fost construită de polcovnicul Panca şi atestată documentar în 1833. Nicolae Iorga cumpără casa de la urmaşii polcovnicului in 1908, asistă şi supraveghează renovarea ei.

De la intrare, vizitatorul este întâmpinat de o poartă masivă din lemn, străjuită de doi stâlpi din cărămidă, văruiţi în alb. Imediat, o curte largă se deschide şi calci pe pietre de râu. Un spaţiu verde, ca o gradină, înconjoară casa prevăzută cu prispa înaltă şi cu intrare laterală. Câteva trepte duc către calea de acces. Stâlpii din lemn, cu capiteluri ornate, conturează o linie ondulată, sprijinind acoperişul din ţiglă. De la înălţimea pridvorului poţi privi bustul savantului turnat în bronz de sculptorul Oscar Han, dominând cadrul cu privirea energică.
La intrarea în locuinţă, pe o placă de marmură stă scris “Această casă în care au muncit, s-au bucurat şi au suferit Nicolae şi Ecaterina Iorga”.

In interior, ansamblul exponatelor evocă personalitatea marelui savant prin numeroase cărţi, manuscrise, obiecte personale, fotografii, mobilier sau diverse alte documente.

Un hol lung, care desparte biroul de lucru si dormitorul de salonaşul mic şi salonul de primire, te întâmpină cu piese de mobilier rustic dragi profesorului – lăzi de zestre moldoveneşti, scoarţe populare basarabene, două litografii cu Alexandru Ioan Cuza şi Elena Cuza, şi nu în ultimul rând portretul lui Nicolae Iorga pictat de fiica sa, Magda, in 1930. Biroul de lucru rămâne centrul de interes, cu impresionanta bibliotecă, ticsită de volume din aproape toate domeniile ştiinţei şi artei; el deschide cheia înţelegerii marelui cărturar. Pe birou, mapa din piele, călimara de cerneală şi pana de scris, par încă să aştepte venirea profesorului. Sub cristal se află gata pregătită o pagină de manuscris cu titlul “Încredere”, care reţine atenţia prin sensul său etic. “Un singur lucru cerem, şi anume dreptul de a cere oricărui om cinstit şi muncitor din România: Încredere”.

Lângă biroul de lucru se află dormitorul, cu mobilierul lucrat în stil popular de factură orăşenească, la Câmpulung Moldovenesc în 1911, icoane din secolele XVIII-XIX pictate pe sticlă. Salonaşul mic era locul unde Ecaterina Iorga îşi primea oaspeţii. Aici găsim portretul acesteia pictat de Sever Burada în 1925, biroul la care a scris, canapeaua şi fotoliile, o masă joasă, rotundă cu picioarele de mahon.
Salonul mare de primire are aceeaşi notă populară marcată de mobilier şi tapiţerie cu elemente de artă populară românească. Pe pereţii văruiţi în alb sunt etalate tablouri de Nicolae Grigorescu, “Pe Valea Câmpiniţei” şi “Flori de măr” şi Elena Popeea – “Flori roşii”.

În continuarea casei, un hol lung, cu geamlâc, duce spre fostele dormitoare ale copiilor. Aici se pot vedea vitrine cu documente, fotografii, facsimile ce reprezintă momente din activitatea publică a savantului: Preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice, Prim Ministru, Preşedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor; sala a doua, ne întâmpină cu costumul de academician pe care Nicolae Iorga l-a purtat la şedinţele solemne ale Academiei Romane; într-una din vitrine sunt expuse fotografii şi documente ce imortalizează secvenţe ale vizitei din 1930 in S.U.A. Nicolae Iorga este surprins de obiectivul aparatului de fotografiat în mijlocul românilor din S.U.A.

Păşind cu emoţie, vizitatorul va descoperi în fiece loc, puţin câte puţin, din fiinţa profesorului şi a omului de excepţie care a fost Nicolae Iorga. Valoarea umană de creator de geniu, radiază din fiecare colţ al casei. Învăluită într-o aură de mister, “la ceasuri adânci din noapte, când toţi se odihnesc, el pare că veghează”.

Adresa:Vălenii de Munte, str. George Enescu, nr. 3

Program de vizitare:  Marți – Duminică 9.00 – 12.00: 13.00 – 17.00;

În intervalul orar 12.00 – 13.00 se desfăşoară igienizarea spaţiului expoziţional.
              Luni: Închis
Ultima intrare în muzeu se face la ora 16.30

sept.07

Cu cei 108 metri înălțime și o lungime a coronamentului de 460 de metri, barajul Paltinu e unul dintre cele mai frumoase din țară. De altfel, barajul construit între 1966 și 1971 e primul din țară în dublu arc cu rost perimetral.

Cu sarcină principală, furnizarea de apă pentru municipiile Câmpina și Ploiești, dar și pentru irigarea a 9.000 de hectare, Paltinu are și funcția de a produce energie electrică grație unei hidrocentrale de 10,4 MW, instalată la piciorul barajului.

Paltinu a fost obraznic la construcție, iar între 1976 și 1982 a intrat într-o etapă de consolidări. Cum roca de bază este gresie cu intercalaţii de şisturi marnoase şi argiloase, fiind traversată de mai multe falii şi un sistem de fisuri, s-a realizat un  soclu de fundație prelungit pe malul stâng cu o aripă parabolică, ce permite o preluare mai bună a diferenţelor de elasticitate ale rocii şi o adaptare mai bună la condiţiile geologice locale.

Cu tot chinul, la prima umplere a lacului de 205 hectare au apărut infiltraţii, astfel că a fost nevoie de alte lucrări suplimentare, iar partea aval a versantului stâng a fost acoperită cu blocuri de beton în trepte de şase-opt metri, ancorate în adâncime cu cabluri pretensionate, iar volumul barajului  a ajuns la de 300.000 de metri cubi, majoritatea beton.

Importanța turistică

Barajul Paltinu și lacul format în spatele său, aflate la doar 17-18 km de Câmpina, au devenit atracții turistice rapid. Fie că se merge pentru relaxare și odihnă, fie pentru pescuit sau pentru călătorii pe munții din jur, zona e superbă, dar, din păcate, prea puțin știută de turiști.

sept.07

Pentru aceia dintre dumneavoastra pasionati de pictura si trecut, nu ratati o vizita in Casa Memoriala Nicolae Grigorescu. Se afla in Campina si este locul in care pictorul si-a trait ultimii ani din viata. Puteti vedea atelierul in care artistul statea ore in sir, puteti admira tablourile, precum si piese de mobilier sau obiecte colectionate ce au apartinut lui Nicolae Grigorescu.

sept.07

Unul dintre cele mai impresionante obiective turistice in Prahova este si Barajul Maneciu. Cu un peisaj fantastic al Muntilor Ciucas, barajul de pamant a fost amenajat pe raul Telejen. Are un volum de 60 de milioane de metri cubi si se intinde pe o suprafat de 192 de hectare, cu adevarat impresionant. Iar turistii se pot opri pentru relaxare, o partida de pescuit sau o plimbare cu barca, mai ales ca soseaua nationala Ploiesti-Brasov este aproape.

sept.06

Descoperiți Slănicul și împrejurimile sale, aventurându-vă pe unul dintre traseele turistice ce pleacă din Slănic către izvoarele cu ape sulfatate, calcice, cloro-sodice aflate în apropierea orașului (Fântâna Rece-Sub cetate, Fântâna lui Dușman, Fântâna Gogon), către pădurea de brazi situată pe dealul din apropierea Minei Unirea, către localitatea Crasna, unde puteți vizita Mănăstirea Crasna sau către munții Grohotiș. Mai multe detalii despre traseele turistice găsiți aici.

sept.06

Pentru prima dată, “baia” de nămol a fost folosită de egipteni pentru împachetări cu nămol, urmate de expuneri la soare și îmbăiere. Nilul se revarsă de două ori pe an. Mâlul rămas în urma retragerii apelor era folosit nu numai pentru cultura cerealelor, ci și pentru împachetări parțiale sau totale. Mineralele conținute în el ajutau la creșterea imunității generale, a activării circulației periferice (mâini, picioare) și la îmbunătățirea tonusului pielii. Acest tratament îi ajuta pe vechii egipteni să suporte contrastul termic diurn-nocturn. Urmând metoda egipteană și noi vom suporta mai bine acest contrast, mai ales cel sezonier, vară-iarnă.

Țara noastră posedă multe acumulări hidrice saline, naturale sau artificiale. O cură de 12-18 împachetări cu nămol, urmate de băi minerale, face ca sub piele să apară un “depozit de minerale” din care organismul se servește ca dintr-o “cămară”, timp de 2-3 luni.

Nămolul trebuie îndepărtat de pe corp când își schimbă culoarea și devine gri. Atunci e bine să intrăm în apă și să rămânem acolo timp de câteva minute. Porii dilatați ai pielii mai absorb încă minerale și în apă. Este recomandat a se repeta această expunere „nămol-soare-apă” de 2-3 ori pe zi.

Metoda egipteană adaptată la condițiile țării noastre (băi de nămol + băi de soare + băi sărate) duce la prevenirea bolilor de piele, la creșterea rezistenței la frig, la creșterea imunității generale, în special la copii, la mineralizarea corpului și la combaterea durerilor reumatice.

Împachetarea cu nămol are efecte benefice și asupra copiilor, nămolul, aflat sub razele directe are soarelui, schimbă reactivitatea organismului copilului, îl face să reacționeze mai bine la boli, asimilează calciul la copiii în creștere, iar nămolul, aplicat de obicei parțial și limitat ca timp (în funcție de cât suportă copilul, dar nu mai mult de 10 zile la rând), le activeaza imunitatea printr-un mecanism endocrin mai complex si de redirijare a fluxului sanguin spre țesutul subcutanat (sub piele) și de activare a lui și a componentelor sale (globulele roșii, albe și trombocitele). Împachetarea generală și expunerea îndelungată la nămol și soare, la copii, poate duce însă la leșin sau insolație. Ea trebuie alternată cu băile. Totodată, acest flux sanguin răspândește în tot corpul și unele săruri minerale ce se absorb din apă sau nămol prin porii pielii (dilatați de căldură). Iodul din apă, element instabil, se absoarbe și prin respirație, mecanism prin care se realizează (împreună cu natriul și clorul) și o terapie respiratorie cu aerosoli salini, prin inhalație ce ajută la prevenirea răcelilor și a altor afecțiuni ORL frecvente la copii.

Combinația soare, nămol și baie sărată este o combinație solicitantă pentru corp, nu trebuie să abuzați de ea. La vârstnici, împachetarea cu nămol cald nu se face fără o compresă rece pe frunte. Împachetarea parțială, doar pe zonele cu probleme, este mai blândă.

Tratamentul cu nămol este indicat în cazul următoarelor afecțiuni: afecțiuni reumatismale degenerative ale aparatului locomotor, afecțiuni reumatismale inflamatorii, afecțiuni posttraumatice ale aparatului locomotor, afecțiuni respiratorii cronice infecțioase și alergice (rinosinuzite, faringoamigdalite, bronșite cronice, astm bronșic), afecțiuni ginecologice cronice, afecțiuni cardiovasculare periferice, afecțiuni dermatologice.

Baia Porcilor, aflată în cadrul complexului Baia Baciului, are o suprafață de 1500 mp, adâncime de 1 m și o salinitate de 130- 260 g/l, cu o cantitate însemnată de nămol saturat, recomandat pentru calitățile sale terapeutice mai cu seamă în afecțiunile ginecologice.

sept.06

Monument al naturii, ștranduri cu apă sărată, piscine și locuri de joacă pentru copii, restaurant tradițional românesc (140 locuri) deschis tot timpul anului, o parcare de 100 de locuri. În perimetrul Băii Baciului se află Muntele de Sare cu lacul Grota Miresei, rezervație naturală unică în Europa.

Lacul Baia Baciului, cel mai mare din stațiune, prezintă diferențieri ale gradului de mineralizare a apei de la suprafață către adâncime, astfel încât de la 2 m către profunzime, lacul având 15 m adâncime, se ajunge la o mineralizare totală de 108,938 g săruri/l.

Totodată lacul Baia Baciului are un strat de nămol cu o grosime maximă de 1,30 m și o rezervă de circa 2100. Compoziția chimică a nămolului cuprinde substanțe minerale (sulfați, nitrați, sodiu, magneziu, potasiu, calciu, fier etc.), precum și reduse cantități de substanțe organice. Pe marginea lacurilor de la Baia BaciuluiBaia Porcilor și Baia Roșie sunt amenajate plaje pentru helioterapie. Baia Baciului are o suprafață de 6.100 mp. În incinta ștrandului se mai află Lacul Miresei și lacul Baia Porcilor.

Lacul Miresei descoperit prin prăbușirea Muntelui de sare are 1300 mp, adâncime 32 m și un grad de salinitate de 260 g/l cu ape suprasaturate datorită prezenței lui într-un masiv de sare. Este cercetat permanent de echipe științifice, grație particularităților pe care le prezintă.

Baia Porcilor are o suprafață de aproximativ 1500 mp, adâncime de 1 m și o salinitate de 130- 260 g/l, cu o cantitate însemnată de nămol saturat, recomandat pentru calitățile sale terapeutice mai cu seamă în afecțiunile ginecologice. Lacul este împrejmuit cu o centură de beton, iar accesul se face prin locuri special amenajate.

Pentru cei ce doresc să își prepare pe loc o friptură, în cadrul Complexului Baia Baciului sunt disponibile locuri special amenajate unde clienții pot prepara un grătar. Solicitați mai multe detalii despre acestea la intrarea în complex.

sept.05

Muzeul Sării prezintă evoluția metodelor de extracție a sării de la începuturi și până în prezent. Muzeul Sării este găzduit de Casa Cămărăşiei din Slănic, Prahova. Muzeul a fost inaugurat la 13 mai 2003 și expune documente privind istoria prelucrării sării, unelte și utilaje, cristale de sare și planșe geologice.

Clădirea Muzeului Sării este situată în aproprierea salinei și a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiind reședința funcționarului domnesc care se ocupa cu strângerea taxelor pe sare, monopol domnesc, și a fost complet refăcută între anii 2002 – 2003 folosindu-se tehnici și metode tradiționale așa cum s-au folosit în vechime, cu pământ bătătorit între cofraje de nuiele împletite și cu cuie de lemn.

În interiorul muzeului sunt expuse documente și reconstituiri privind istoria prelucrării sării la Slănic, unelte și utilaje ale vremii, cristale de sare diverse, planșe geologice ale zonei, precum și date despre flora și fauna din zonă. Într-una din încăperile de la etajul muzeului a fost reconstituit biroul cămărașului.

Lângă Muzeul Sării se află și Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, monument de artă bisericească de la finele secolului al XVIII-lea, precum și alte obiective turistice ce trebuiesc vizitate.

Muzeul Sării de la Slănic este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Valea Teleajenului, obiectiv pe care nu ar trebui să-l ratați dacă vă aflați în apropiere.

sept.05

Mănăstirea Crasna este situată la 50 km N de Ploiești pe șoseaua Ploiești-Brașov prin Vălenii de Munte-Cheia, pe raza comunei Izvoarele, fiind construită în pădure, lângă pârâul Crasna, la poalele munților Ursoaia. Începuturile vieții monahale în ținuturile Prahova – Teleajen sunt mai puțin cunoscute, mai ales pentru secolele XIV-XV. Cu toate acestea, sihaștri izolați s-au nevoit în zona subcarpatică pe Valea Prahovei și a Teleajenului încă din secolul XIV, însă abia la începutul secolului XV s-au constituit în mici comunități monahale. Această retrasă așezare pustnicească a luat ființă la începutul secolului XVIII, întemeiată probabil de câțiva sihaștri de la Văleni. Prima atestare documentară, un act de donație în care se arată că aici era un schit de călugări având o biserică de lemn, datează din anul 1745. Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, așezată într-o poiană singuratică, era înconjurată de câteva chilii pustnicești.

Biserica veche a schitului este în formă de cruce. Naosul este despărțit de pronaos prin 4 coloane care susțin o arcadă a boltei. Ușa de la intrarea în pronaos este din lemn sculptat. Catapeteasma lucrată la Viena are o sculptură demnă de admirat, acoperită cu foiță de aur; sunt de admirat și cele două icoane de Irineu Protcenco. Pridvorul închis, mai jos decât restul construcției, lasă impresia că a fost adaugat mai târziu. Nu este pictat, ci văruit în alb. Are o singură turlă mare pe naos. În exterior zidurile sunt simple, văruite în alb. Acoperișul este din șindrilă, pardoseala din plăci de piatră. Pictura a fost făcută în 1832-1834, de un necunoscut.

Clopotnița, la 40 m de biserică, este construită din cărămidă și piatră, acoperită cu șindrilă. Gangul mai nou este pictat de Ioan și Daniela Moldoveanu. Între clopotniță și biserică este construit din piatră și cărămidă un frumos aghiasmatar cu un acoperiș de tablă. În 1983 biserica a fost renovată, iar în 1991 s-a repictat de Ioan Chiriac prin grija Prea Fericitului Patriarh Teoctist. După revoluția din 1989, prin strădania PC stareț Galaction Stângă (actualul Episcop al Alexandriei și Teleormanului), ajutat de obște și credincioși, s-a construit un monument al eroilor pictat de Ioan și Daniela Moldoveanu, o clădire cu etaj pentru oaspeți, iar alături de ea o altă clădire masivă din cărămidă și piatră, cu două etaje, cu chilii pentru călugări. S-a ridicat o nouă biserică din cărămidă și beton, acoperită cu tablă. Este o construcție dublă, care are și un paraclis. Din anul 2001 schitul s-a transformat în mănăstire.

Sursa: manastireacrasna.ro

sept.05

Dacă doriți să cunoașteți cât mai bine Slănicul și să faceți câteva plimbări prin natură, vă puteți alege ca destinație izvoarele cu ape sulfatate, calcice, cloro-sodice aflate în apropierea orașului, la 30 de minute de mers pe jos: Fântâna Rece-Sub cetate, Fântâna lui Dușman, Fântâna Gogon.

Tot 30 de minute durează și drumul până la pădurea de brazi, situată pe dealul din apropierea Minei Unirea. De la pădurea de brazi se poate ajunge și la Fântâna Rece.

Din Slănic puteți pleca pe un traseu spre localitatea Crasna, unde puteți vizita Mănăstirea Crasna. Parcurgerea acestui traseu poate dura între 2,5 ore și 3 ore și trece prin Groșani, satul Schiulești și Valea Crasnei, iar la întoarcere puteți să mergeți și pe drumul forestier spre Măneciu Ungureni.

Orașul Slănic se află în vecinătatea Munților Teleajenului, cei mai apropiați din această grupă fiind Munții Grohotiș, la care se poate ajunge pe mai multe trasee marcate, în intervale cuprinse între 3 și 5 ore:

  • Slănic – Vf. Gorganul Mic – Vf. Mare Bechet – Vf. Poiana Lungă – Saua Cordun – Valea Crasnei – Schiulești – Slănic
  • Slănic – Ștefești – Valea Vărbilăului – Pârâul Bradului – Șaua Cordun – Vf. Trifoiu – Valea Crasnei – Schiulești – Slănic
  • Slănic – Ștefești – Valea Vărbilăului – Vf. Păltineț – Culmea Măciuca – Bertea – Ștefești – Slănic
  • Slănic – Vf. Radila Mare – Vf. Ulița – Vf. Grohotiș – Vf. Bobu Mare – Vf. Bobu Mic – Stâna din Babeș – Cheia